Sambata, 17 mai,22 de echipe din Bucuresti, Timisoara, Targoviste, Ramnicu Valcea, Turda, Buhusi, Galati, Focsani si Ploiesti au dezbatut,la Colegiul Nicolae Kretzulescu, din Bucuresti, pe parcursul a doua runde, motiunea: Imigratia este benefica pentru Europa. Sponsorii acestui eveniment, ziarul Cotidianul si ECDL Romania, au oferit premii si carti. Invitatii, dl. Gabriel Andreescu, profesor SNSPA si dna Ioana Niang, presedinte Asociatia Cultura Pacii, au completat subiectul (in pauza dintre cele doua runde), cu opinii interesante si experiente inedite.
In urma rezultatelor obtinute, au fost selectati 8 elevi din 6 cluburi Buhusi, Sfantu Sava (2), Mihai Viteazul, Focsani, ARGO, Sfantu Gheorghe (2), respectiv Ana Maria Bujor, Laura Tomescu, Petre Seicaru, Bianca Apostol, Alexandru Dragoi, Eveline Dicu, Teodora Bratu, Laura Stefanescu, care vor participa la o a doua sesiune de selectie, pe baza unui eseu redactat in limba engleza, pe tema: Daca discriminarea ar durea, ce zgomot s-ar auzi in jurul tau? (max.750 cuvinte; criterii: originalitatea si realismul interpretarii).
IN Addenda, O experienta interesanta a fost expozitia de arta "Atelier in tranzitie", pe care am descoperit-o, cu aceasta ocazie, intr-un spatiu langa Universitate, si care prezinta intr-un concept modern, indraznet, travaliul creatorului de arta.
Redam mai jos din prezentarea de pe blogul propriu, pe care va invitam sa il vizitati - CLICK
ATELIER IN TRANZITIE - TRANZITIE IN ATELIER este o posibilitate de a expune intr-un cadru neconventional si intr-un mod mai dinamic, vizand o interactiune intre mai multi artisti si mai multe medii de exprimare artistica, creand o relatie directa cu publicul prin accesul acestuia nemediat la procesul creator.
Un comentariu:
Interesant este ca nici unul dintre participanti nu a facut o interogatie a interogatiei (Ce inseamna ..daca discriminarea ar durea ....), nu a analizat problema in cauza. Mai toate eseurile au fost descriptive (ne-au povestit cum arata discriminarea), si au omis tema discutiei.
Scriam candva, pe vremea cand debate-ul era doar in mintea si sufletul meu, cand eram prea rebela ca sa ma conformez regulilor (descriptive) ale neamului: Daca nu se inventa cerneala, si oamenii ar fi fost obligati (prin virtutea imprejurarii) sa scrie cu sange, cu ei insisi, cata esenta de OM ar fi plamadit atunci slovele ce le-ar fi asternut pe hartie.... Cata responsabilitate ar fi aratat atunci oamenii in a risipi aceasta resursa care le asigura in acelasi timp VIATA?
Oare problema noastra este aceea ca Discriminarea nu este de acelasi ordin cu suferinta, ca ea nu doare si nu lasa urme fizice? Trebuie sa fie Discriminarea asta un fenomen ca un bici, care sa ne sfichiuie pielea ca sa intelegem ca efectele ei sunt devastatoare? Doar pentru ca, prin alcatuirea naturala, creierul nu are senzori de durere, constiinta trebuie sa zaca in ne-simtire?
Care este ratiunea pentru care Unicul Creator ne-a alcatuit de asa maniera? Poate pentru ca a dorit sa faca din noi niste zei? (dupa chipul si asemanarea sa..) Ne-a asezat in orizontul LIBERTATII gandind ca Mintea este singurul nivel care nu mai are nevoie de ghidaj dureros, dar vai, e posibil oare ca Dumnezeu sa nu fi anticipat faptul ca oamenii sunt fiinte sensibiloase pentru care statutul de oameni liberi este unul prea scary pentru a fi adoptat preferential?
Nu, problema noastra este ca...NU AVEM PROBLEME, ca urletul discriminarii are o frecventa prea inalta pentru un etaj presupus ..superior.
Aceasta interogare, zic eu, ar fi permis o patrundere mai profunda a subiectului, o analiza clara a cauzelor si definetely, cateva solutii, cum ar fi.....generarea unor probleme unele care sa faca apel nu la constiinta, care am vazut ca e imuna la durere, ci la simturi.
Si, de fapt, Discriminarea chiar doare, si suna trist, dar cum sa iti dai seama de asta, daca ea nu are efect de bumerang si nu il atinge decat pe cel catre care e indreptata?
Just listen! S-ar putea sa fii norocos.
Trimiteți un comentariu