referinţe: From IDEAWiki România
Definiţii
- a fi educat acasă = a învăţa cu profesori particulari la domiciliu
- a fi educat la şcoală = a frecventa cursurile unei instituţii de învăţământ, publică sau particulară, cu profesori platiţi de stat care predau unor colective de elevi
8 comentarii:
Numele meu este Denisa si o sa neg teza conform careia "Copii sunt educati mai bine acasa decat la scoala".
La scoala, elevul isi da seama de calitatile lui prin raportare la alte persoane cu care interactioneaza.
Acasa, cu un profesor particular, in primul rand notarea nu mai functioneaza, iar elevul nu isi mai poate compara notele, lucrarile cu cele ale colegilor, neputand astfel sa afle exact ce trebuie sa faca pentru a obtine o nota mai mare. In al doilea rand elevul nu are dreptul de a-si alege din mai multe materii pe cea care ii place, acestea fiind alese de parinti sau profesor.
Pe langa asta, educatia in particular are minusuri foarte mari precum : lipsa competitivitatii ( elevul nu este la fel de bine motivat ca intr-o clasa normala), lipsa unui anturaj cu care sa socializeze, sa faca schimb de idei...acest sistem de educatie poate fi privit si ca pe o "protejare" excesiva a copilului care il inchide in sine si il defavorizeaza in lupta cu obstacolele pe care le intalneste in viata, nefiind obisnuit sa imparta, sa vorbeasca, sa lucreze in echipa,etc
M-am uitat azi la tv... pe Realiatatea. Era un tip invitat care acuza tocmai materiile acelea multe de care amintea Denisa si din care elevul ar trebui sa-si aleaga ce-i place. In realitate insa, programa de invatamant din Romania este una dintre cele mai incarcate din lume. Dintr-un studiu recent realizat s-a tras concluzia ca, din cauza suprasolicitarii, tot mai multi elevi sufera de tulburari de somn, cefalee, anxietate, simptome care preced patologiilor psihice. Acest studiu a fost publicat azi in Gardianul cu titlul “Scoala romaneasca dauneaza grav sanatatii”.( http://www.gardianul.ro/2008/02/07/societate-c12/o_spun_specialistii_scoala_romaneasca_dauneaza_grav_sanatatii-s108681.html)
Asa ca elevul numai poate face o alegere limpede privind materiile ce il intereseaza si probabil va fi atras de acele materii care ii dau mai putine batai de cap. In schimb insa in educatia la domiciliu alegerea materiilor se poate face cu usurinta, tinand cont doar de aptitudinile inascute ale elvului. Deasemena factorii de stres vor fi eliminati, iar elevul se va putea bucura de o copilarie linistita.
Un alt aspect cu care nu pot fi de accord este acela legat de lipsa prietenilor de care ar suferi elevul pregatit acasa. Faptul ca nu are anturajul de la scoala nu il poate impiedica sa isi faca prieteni in diverse alte cercuri. Ba chiar mai mult el va putea astfel sa-si selecteze persoanele din jurul sau. Desi scoala ar trebui sa fie un mediu dedicat exclusiv educatiei, in mass-media apar din ce in ce mai multe cazuri de elevi batjocoriti de colegii lor, sau de lupte intre elevi. Poate ca tocmai diferentele dintre elevi, diferente care pot fi de orice natura, de la cele legate de rasa sau religie, pana la cele legate de preferintele muzicale sau modul de viata, dau nastere la astfel de cazuri. Afirmatia mea poate suna cam ciudat, mai ales ca din 2007 Romania este membru al Uniunii Europene, entitate ce pune mare accent pe egaliatatea de sanse, non-discriminare si ne invata sa “iubim diversitatea”, dar intre valorile promovate si realiatea din scolile romanesti exista o mare discrepanta. Asa ca pentru unii elevi educatia acasa poate fi o solutie si inainte de a invata sa “iubeasca diversitatea” vor invata sa iubeasca siguranta.
Aş vrea să introduc în cadrul dezbaterii o nouă viziune, una care aparţine unui...”ceauşel” (unul ce îşi datorează naşterea unei...întâmplări, care e, asemenea muzicii, “un răspuns căruia nu i s-a pus nici o întrebare....”).
O sa încep fulminant:
”pe vremea mea...” educaţia era... o chestie de masă, ceea ce, într-o încercare de definire, ar suna cam aşa: “tot omul....trebuie să meargă la şcoală, şi, dacă el nu vrea, nu contează. Mai important este că....îl vrem noi pe el!”.
Aproape ca şi astăzi, la vremea cu pricina se aprecia ....diversitatea. Dar asta numai pentru că se urmărea reducerea ei la un numitor comun.
Priveligiaţii sorţii erau (dacă totuşi nu ajungeau prin închisorile comuniste) cei care aveau o ascendenţă sănătoasă (a se citi, în perspectiva comunistă, “bolşevică”, “bolnavă”),adică unii care moşteneau biblioteci serioase...de la bunici. Erau cei care îşi mai puteau permite educaţie particulară, cei pentru care profesorul... venea acasă.
Erau puţini, e adevărat, comparabil cu noi, cei mulţi şi....[ ]... fericiţi.
Şi, chiar dacă îţi plăcea muntele...adică altitudinea, asta nu îţi era de folos, într-o lume care valoriza ....masele ...şi se străduia din răsputeri să le ....cultive.
Concluzie (care nu se doreşte a fi o ....TEZǍ):
la vremea mea...lumea era alcătuită din...indivizi ( paradoxal pentru o "masa", care nu se nu se defineşte prin comuniune, ci...prin indivizi).
Ori azi...la vremuri noi, oameni noi!
Poate că nu e şcoala un mediu ideal dar, cred că oferă suficiente resurse cât..să îţi doreşti să vii la şcoală, să simţi că e important să vii la şcoală (măcar pentru a vă întâlni cu mine :D...).
Şi, ca să reproduc din mesajul unui manager al viitorului (pe care mă bucur să il cunosc – e doamna noastră):
“Stă în puterea noastră să selectăm din încărcătura excesivă a curriculei şi să oferim elevilor ceea ce le oferă şanse pentru viitor”,
Stă în puterea noastră, a profesorilor, să decidem care este curricula ce va forma omul de mâine, un om care să facă faţă unei societăţi a CUNOAŞTERII.
Deci profesor particular sau de la scoala ? :))
ideal ar fi un profesor particular dar care sa fie la scoala:))adica metodele unui profesor particular aplicate la scoala pentru un numar mai mare de elevi.
George:
Pai tocmai iti spuneam: la vremuri noi....TOT NOI!:))
Trimiteți un comentariu